1 comentariu

In saptamana ce a trecut:

  • am parcurs 1400 km
  • am dormit o noapte in tren
  • am aflat ca am intrat (eventually) la buget
  • am facut prima mea plata online cu cardul
  • mi-am schimbat un bilet de avion, care in urmatoarea zi nu mai trebuia schimbat
  • am facut o alergie
  • am slabit 1 kg
  • mi-am imbogatit cunostintele de IT
  • era sa merg la mare
  • am stat 2 zile fara internet si televiziune
  • si am facut niste poze

3 comentarii

One week off

Have a relaxing week! I know I will.

4 comentarii

In sfarsit „un barbat despre femei” obiectiv

Permiteti-mi sa extrag urmatoarele din cartea lui OshoIntuita (Cunoasterea de dincolo de logica).

Daca (femeia) ar fi considerata egala, ar fi aparut probleme. […] Faptul ca n-au existat femei artisti, muzicieni, pictori de mare valoare dovedeste – in opinia barbatilor – ca ea nu are destula inteligenta, ca nu este intelectuala. Nu e preocupata de problemele majore ale vietii, preocuparile ei sunt foarte limitate – ea e doar casnica. […] Mama trebuie sa poarte in pantec copilul noua luni, si sa indure toate necazurile pe care le implica acest lucru. […] Dupa aceea, ea este implicata ani de zile in cresterea copilului – iar in trecut, femeia nastea continuu. Ce timp i se lasa pentru a deveni o mare poeta, pictorita sau muziciana? Ea era in mod constant fie insarcinanta, fie ocupata cu ingrijirea copiilor pe care ii nascuse. Avea grija de casa, astfel incat barabtul putea sa mediteze la lucruri superioare.

Ia las-o […] sa-si schimbe munca. Las-o pe ea sa mediteze, sa scrie poezii sau sa compuna muzica, si timp de douazeci si patru de ore au tu grija de copii, de bucatarie, de casa. Aunci ai sa stii cine e superior!

Femeia e mai rezistenta decat barbatul, fapt stabilit pe cale medicala. Femeile se imbolnavesc mai putin […], traiesc mai mult […], innebunesc cu 50% mai putin […], se sinucid mai putine.

Tot in proximitatea subiectului, autorul e de parere ca, datorita faptului ca femeile traiesc mai mult, ele ar trebui sa se casatoreasca cu barbati cu 5 ani mai tineri, astfel incat acestia sa moara aproximativ in acelasi timp; astfel vaduvia ar fi mai rara, sau cel putin mai scurta.

Si bonus la sfarsit, din aceeasi sursa, o scurta povestioara:

Intr-o scoala mica, invatatoarea i-a intrebat pe elevi: „Puteti sa-mi spuneti numele unui animal care iese din casa ca un soarece si se intoarce ca un soarece?”. Un copil a ridicat mana. „Da, care e raspunsul tau?” l-a intrebat invatatoarea, la care copilul a raspuns: „Tatal meu”.

 

2 comentarii

Random thoughts 20.07.2012

Acceptam prea usor sa ne simtim mizerabil, fara sa incercam macar sa privim lucrurile si din alt punct de vedere. Ne chinuim singuri cu momente frumoase din trecut, care uneori nu par ca or sa se mai intoarca vreodata, cu tot felul de perspective de viitor, care de prea putine ori sunt pozitive, si astfel se duce fiecare clipa fara sa fie apreciata si traita. E adevarat ca nu fiecare moment e extraordinar, insa e un moment in care existi, si prin acest simplu fapt, ai mii de posibilitati.

E absurd cum comunitati de zeci de ori mai sarace decat noi traiesc mult mai fericite si implinite. Spunem foarte convinsi ca „banii nu aduc fericirea”, dar la sfarsitul zilei, ei sunt singurul lucru la care ne raportam. Exista o bogatie mai mare si mai valoroasa decat toti banii din lume, iar aceasta se afla in interiorul nostru. Daca am reusi sa fim multumiti cu putin, cred ca am fi intr-adevar mult mai fericiti. Cat despre orice se crede ca e nevoie de mijloace finaciare pentru a se intampla, ei bine, oricine trebuie sa faca un anumit lucru, sau sa ajunga undeva, se vor gasi cai „de nicaieri”.

2 comentarii

O vara de planuri = o vara de reusite?

Nu mi-am propus o „vara speciala” ca fiind cea care face trecerea dintre liceu si facultate, dar cu siguranta am vrut o vara care sa nu ma plictiseasca.

Incepand cu inscrierea la facultate, proces desfasurat in doua etape: inscrie (done) si confirmare (la inceputul saptamanii viitoare), urmeaza ceva ca n-am mai facut de mult, si anume, sa merg la tara. Cateva zile intr-un sat mic si indepartat, cu televiziune (not interested) si fara internet. Pe scurt, deconectare, leneveala si carti bune.

Dupa ce ma intorc la Arad, voi sta trei saptamani, timp in care imi voi pune blog-ul la punct, astfel incat la inceputul toamnei sa poata derula cu o noua fata.

Dupa cele trei saptamani, ma pun pe drumuri, sine de tren si nori pufosi. Particip din nou la un youth exchange in Ommen, Olanda pentru 10 zile caruia ii adaug o noapte in Dortmund, una in Amsterdam si poate-poate, una in Budapesta la intoarcere, inainte de a merge pentru alte doua (trei?) saptamani la Viena.

Pe cand voi ajunge din nou acasa, va trebui sa-mi mai petrec cateva seri cu oameni dragi, sa impachetez si sa plec; Cluj-ul stiu deja ca ma asteapta.

Acestea fiind spuse, sper ca planurile mele sa se desfasoare vesel, si va doresc si voua o vara frumoasa si plina!

1 comentariu

Ego-ul meu, sau despre cum mi-am descoperit un prieten fals

Mereu am crezut ca un ego puternic poate sa fie si sanatos, asa ca mi-am creat un fel de cult in jurul ideii de mine, de eu. Si da, odata cu acest lucru mi-am asumat si egoismul, pe care va puteti imagina ca nu l-am luat drept un defect. Motivul pentru care spun toate aceste lucruri, nu o sa se concluzioneze cu vreo schimbare in privinta parerii pe care o am despre mine, dar o sa dezvaluie de ce zic ca e vorba despre un „prieten fals”.

Citindu-l in continuare pe Tomi AstikainenMind your elephant – (aici prima data), care dezvaluie o filosofie cvasi-amalgam, am gasit cateva raspunsuri la intrebari de multe ori doar intuite. Cele mai mari concepte cu care am acum dileme, sunt evident legat de ego („your mental image of who you are on your personal and cultural conditioning„) si egoism („seeing the world through your mental image„). Astfel, daca tot ceea ce cred ca stiu despre mine e singura prisma prin care privesc lumea din jurul meu, cum as putea s-o vad la intrega ei capacitate, in adevaratele culori, mai mult chiar, cum as putea sa o inteleg?

Si daca exemplul de „prieten fals” de mai sus, l-as putea numi simplu subiectivism, nu mai pot sa-l salvez, cand vine vorba de hrana lui (a ego-lui) si efectele pe care le produce. T.A in cartea lui, spune asa: „ego feeds from your suffering„, suferinta avand in acest caz mai multe nuante, ce insumeaza neajunsuri, dezamagiri, nedreptati menite sa castige simpatie sau mila. Tot aici intra atasamentul obsesiv fata de trecut, ca ceva ce ne defineste si necontenita grija fata de viitor, fata de incertitudine si necunoscut.

O alta idee care vine in defavoarea „cultului” meu fata de ego este aceasta: „ego loves to identify with stuff„. Prin urmare, daca tot ceea ce cred ca stiu despre mine e strans legat de lucrurile pe care le detin, ce se intampla daca imi iei tot? Atunci cine mai sunt? In mod evident, atunci voi fi EU. Atunci voi reusi sa ma cunosc cu adevarat, sa vad pe cine am avut in spatele acestui mare elefant (metafora pe care o aduce autorul egoismului).

E interesant cum putem trai ani la rand convinsi ca ne facem bine si ca stim adevarul in legatura cu lucrurile care ne privesc, insa e totul atat de dens si complicat, ca de prea putine ori avem dreptate. Acestea fiind spuse, cred ca unul din cele mai rele lucruri pe care poti sa le faci, e sa fii convins de ceva, in loc sa iti pui semne de intrebare si sa te adancesti mereu in cunoastere.

Si daca ati ajuns pana aici, si vreo una dintre idei va starneste curiozitate, va recomand sa cititi Mind your elephant (trimitere mai sus) + restul cartilor lui Tomi Astikainen, intrucat e o sursa grozava de idei, viziuni si filosofii adunate, care cine stie ce revelatii poate sa produca, sau macar sa trezeasca niste suflete reprimate de gandire la adevarata viata.

picture

2 comentarii

O zi, o carte

Citeam ieri un articol foarte misto pe dojoblog (scris de Ioana Budeanu), despre modalitati prin care poti sa calatoresti cu bani putini, sau chiar deloc. La sfarsitul articolului, Ioana face recomandarea unei carti, care sa gaseste online, The Sunhitcher, si despre care vreau eu sa povestesc putin astazi.

Pe langa experienta hitchhiking propriu-zisa a personajului Remmus Reverof, The Sunhitcher, este o carte despre oameni, iubire, sistem economic, politic si social, despre curaj, infranarea rusinii si gasirea unui sens intr-o viata indepdendenta de ce ne propune, ofera sau cere societatea in care traim.

In lunga lui calatorie, Remmus isi impartaseste toate aceste idei cu oamenii pe care-i intalneste, dar totul se invarte in jurul sentimentului de iubire: pentru sine, pentru univers („You love the universe and the universe loves you back„), pentru oamenii. De fapt, conflictul interior principal al lui, este declansat de iubirea romantica, punandu-si intrebari („How could I ever learn to love without unnecessary attachment?) si tragand concluzii („Falling in love without hurting yourself in the process was next to impossible”), dupa indelungi analize ale experientelor si sentimentelor pe care le traieste.

Ce-mi place cel mai mult la cartea asta, e faptul ca ideile si conceptiile parca nu fac parte nici din trecut, nici din viitor, cu atat mai putin din prezent. E ca si cum, cel mai bun lucru (aparent) care i s-ar putea intampla omenirii – sa renunte la sistemul economic si financiar-bancar (practic bani si propietate) si sa imparta totul – e  un scenariu imposibil la care sa te gandesti, cu atat mai putin capabil sa se intample. Si totusi, povestea sunhitcher-ului, te face sa priveste lucrui de genul acesta din unghiuri de vedere care iti surand si te fac sa visezi „cum ar fi daca…„.

Ca sa nu ma mai lungesc, va propun sa aruncati voi singuri un ochi, mai ales daca sunteti pasionati de calatorii, sau macar zambiti la gandul de a actiona vreodata liber, fara griji si fara frica.

picture