4 comentarii

Nu-mi aduc aminte

Acum, cu ocazia olimpiadei, am urmarit din nou evolutii din gimnastica si am constatat cu tristete ca nu-mi aduc aminte. Nu mai stiu cum ma simteam facand flicuri si salturi la sol, cat imi era frica si cat imi placea atunci cand urcam pe barna, sa nu spun de adrenalina de la paralele sau de efortul fara rod de a reusi la sarituri. N-a fost lung acest inceput de viata sportiva al meu, insa cei 3 ani pe care i-am petrecut in sala de gimnastica artistica au reprezentat apogeul meu in privinta exploatarii capacitatilor mele fizice. Ce-a urmat, 5 ani de gimnastica aerobica, mi-a adus multe impliniri, insa n-a mai fost acelasi lucru.

In primavara, de ziua mea, s-au implinit 9 ani de cand am pasit ultima data in sala de gimnastica artistica. Dar, uitandu-ma in urma, nici nu stiu daca tot din ce am spus mai sus s-a intamplat vreodata. Totul e ca un vis, nu mai simt nimic. Pot sa spun vag cateva lucruri despre pesoana asta care gasea bucurie intr-un efort care nu era niciodata indeajuns, dar nu stiu sigur daca e vorba despre mine. In principiu, ce importanta mai am eu, cea de la 7-10 ani?

Am apus, apun in permanenta si totul pare sa fie atat de inutil. Fiecare moment iti apartine doar pentru o secunda, dupa care nu exista si n-a existat.

picture

Anunțuri

4 comments on “Nu-mi aduc aminte

  1. Ar trebui sa iti aduci aminte :)

  2. Wow. Felicitari pentru ca ai facut gimnastica si pacat ca te-ai lasat. Mereu am avut un respect deosebit pentru gimnaste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: