1 comentariu

Ego-ul meu, sau despre cum mi-am descoperit un prieten fals

Mereu am crezut ca un ego puternic poate sa fie si sanatos, asa ca mi-am creat un fel de cult in jurul ideii de mine, de eu. Si da, odata cu acest lucru mi-am asumat si egoismul, pe care va puteti imagina ca nu l-am luat drept un defect. Motivul pentru care spun toate aceste lucruri, nu o sa se concluzioneze cu vreo schimbare in privinta parerii pe care o am despre mine, dar o sa dezvaluie de ce zic ca e vorba despre un „prieten fals”.

Citindu-l in continuare pe Tomi AstikainenMind your elephant – (aici prima data), care dezvaluie o filosofie cvasi-amalgam, am gasit cateva raspunsuri la intrebari de multe ori doar intuite. Cele mai mari concepte cu care am acum dileme, sunt evident legat de ego („your mental image of who you are on your personal and cultural conditioning„) si egoism („seeing the world through your mental image„). Astfel, daca tot ceea ce cred ca stiu despre mine e singura prisma prin care privesc lumea din jurul meu, cum as putea s-o vad la intrega ei capacitate, in adevaratele culori, mai mult chiar, cum as putea sa o inteleg?

Si daca exemplul de „prieten fals” de mai sus, l-as putea numi simplu subiectivism, nu mai pot sa-l salvez, cand vine vorba de hrana lui (a ego-lui) si efectele pe care le produce. T.A in cartea lui, spune asa: „ego feeds from your suffering„, suferinta avand in acest caz mai multe nuante, ce insumeaza neajunsuri, dezamagiri, nedreptati menite sa castige simpatie sau mila. Tot aici intra atasamentul obsesiv fata de trecut, ca ceva ce ne defineste si necontenita grija fata de viitor, fata de incertitudine si necunoscut.

O alta idee care vine in defavoarea „cultului” meu fata de ego este aceasta: „ego loves to identify with stuff„. Prin urmare, daca tot ceea ce cred ca stiu despre mine e strans legat de lucrurile pe care le detin, ce se intampla daca imi iei tot? Atunci cine mai sunt? In mod evident, atunci voi fi EU. Atunci voi reusi sa ma cunosc cu adevarat, sa vad pe cine am avut in spatele acestui mare elefant (metafora pe care o aduce autorul egoismului).

E interesant cum putem trai ani la rand convinsi ca ne facem bine si ca stim adevarul in legatura cu lucrurile care ne privesc, insa e totul atat de dens si complicat, ca de prea putine ori avem dreptate. Acestea fiind spuse, cred ca unul din cele mai rele lucruri pe care poti sa le faci, e sa fii convins de ceva, in loc sa iti pui semne de intrebare si sa te adancesti mereu in cunoastere.

Si daca ati ajuns pana aici, si vreo una dintre idei va starneste curiozitate, va recomand sa cititi Mind your elephant (trimitere mai sus) + restul cartilor lui Tomi Astikainen, intrucat e o sursa grozava de idei, viziuni si filosofii adunate, care cine stie ce revelatii poate sa produca, sau macar sa trezeasca niste suflete reprimate de gandire la adevarata viata.

picture

Anunțuri

One comment on “Ego-ul meu, sau despre cum mi-am descoperit un prieten fals

  1. […]  Ego-ul meu, sau despre cum mi-am descoperit un prieten fals […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: