8 comentarii

“Fiul risipitor” – Radu Tudoran

Acum trei saptamani nestiind ce sa mai citesc, am lansat o cerere de recomandari. Printre propuneri s-a numarat si cartea lui Radu Tudoran, “Fiul rispitor”, pe care am adaugat-o de la primele 100 de pagini, pe lista celor mai frumoase romane citite vreodata.

Povestea Evei, fetiscana indragostita iremediabil de “fiul rispitor”, barbatul fara nume, este una care te tine in priza si te plaseaza intr-un labirint incarcat cu surprize la fiecare colt. Obiceiul insusi, oarecum misterios, al barbatului de a pleca si a se intoarce fiecand, face cititorul sa fie curios, sa speculeze, sa-si faca asteptari, independente chiar as putea spune de cele ale eroinei.

Revenind la Eva, ea este manuita de la 14 ani cand il intalneste pe barbatul care “ai fi spus ca vine din cer”, de un destin ce seaman mai mult a blestem. Dedicata intru totul barbatului care o paraseste de fiecare data cand il iubeste mai mult, si care revine sa-i dea lumea peste cap cand se asteapta mai putin, ea accepta aproape pasiv aceste situatii grele si nu reuseste sa-si impuna niciun sentiment de ura real fata de el.

Pe de alta parte, un contrast interesant, care cel putin pe mine ma fascineaza, e diferenta dintre mentalitatea familiei Evei, si a ei insasi. In timp ce Getta, sora ei si mama lor sunt conservatoare in principii, Eva e un fel de oaie neagra: pleaca de acasa cu un barbat care nu e sotul ei, cand se casatoreste se reintoarce la celalalt si astfel divorteaza, ba chiar merge pe bicicleta si devine cosmeticiana, toate lucruri de profunda indignare pentru cele doua rude ale ei.

Desi am spus ca s-a dovedit a fi o carte care mi-a placut foarte mult, adevarul este ca la un moment dat, pe parcursul a 10-20 de pagini am sesizat o oarecare plictiseala. Cred ca e vorba de episodul in care “fiul risipitor” este impuscat in brat, turnura care sincer nu mi-a prea placut. In afara de asta insa, n-am nimic sa-i reprosez. Personajele mi s-au parut incredibil de vii, de reale, ca sa nu spun de atmosfera de razboi din ultima parte a cartii, care i-a mai adus un plus de savoare.

Asadar, perimiteti-mi sa va recomand aceasta carte. Permiteti-mi sa va recomand povestea unei femei condamnate sa iubeasca un barbat care nu face nimic decat sa o amageasca, o poveste a unei femei care nu se impotriveste decat destinului ce nu are de a face cu EL, si o poveste a unei doze de iubiri pe care aproape niciun pamantean n-ar merita-o.

Anunțuri

8 comments on ““Fiul risipitor” – Radu Tudoran

  1. Sună interesant .. cred că şi-a câştigat un loc în rubrica „to be read soon”.
    Mare mulţam … Rămân cu OKS (ochii cât sarmaua) după articole asemănătoare in ză fiuciăr.

  2. Este cartea copilariei mele… Este cartea pe care mama mi-a recomandat-o pe la vreo 13 ani… Ma bucur ca mi-ai reamintit de ea… o voi reciti in curand! Un week-end minunat in continuare… :)

    • Daca ai citit-o la 13 ani, sunt sigura ca recitind-o (desi nu stiu cati ani ai acum, presupun ca ceva mai multi :))) iti va lasa o alta senzatie. Multumesc la fel!

  3. ma bucur mult ca ti-a placut:)))

  4. […] Fiul risipitor (Radu Tudoran) […]

  5. […] 16. Eroinele mele preferate din literatură: Eva (Fiul risipitor – Radu Tudoran). […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: