Lasă un comentariu

Vine o zi…

cand ma intorc acasa singura, pasind cu pasi grei si sadici. privesc drept fara sa vad nimic, si astept momentul cand o sa te zaresc. stiu unde o sa fi si stiu exact cum o sa arati cand o sa te vad. da, uite-te. de aici esti doar o statuie neagra fara chip. si ma apropri. toata ura fiintei mele mi se aduna in privire, iar pasii imi sunt si mai apasati. mai am 20 de metri pana la tine. te intorci, ma astepti, dar nu stii ce te asteapta. la inceput imi zambesti dar apropindu-ma mai tare poti sa-mi localizezi privirea si incepi sa-ti pui intrebari. acum te privesc in ochi, mai am 10 pasi pana la tine. incerci sa fi dulce, dar azi nu-ti mai merge. in secunda doi capul tau se intoarce instantaneu spre dreapta; tocmai ti-ai primit cea mai rece palma din viata ta. acum tine asta, si vezi ca a venit o zi. alta nu mai vine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: