3 comentarii

Cinci ore cu Mario (Miguel Delibes)

Mi se intampla uneori sa dau peste carti care ma intriga. De cele mai multe ori nu ma pot opri din a face cateva observatii care ma ajuta sa vad lucrurile mai clar.

Cartea la care voi face referninta e „Cinci ore cu Mario” pe care nu am parcurs-o in intregime, dar care promoveaza destul de pedant as putea spune, aceeasi idee. Pe scurt, e vorba despre monologul unei femei la moartea sotului ei, care pornind de la niste citate subiliniate de sot in biblie, rememoreaza casnicia celor doi, care este mai mult o lunga critica si insiruire de frustari.

Monologul in sine, e extraordinar, insa destainuie o fire feminina conservatoare si plina de idei conventionale care evident, din spusele ei, i-au adus mai multa nefericire si frustari decat altceva, toate acestea alaturi de un barbat fata de care se pare avea doar reprosuri.

De exemplu:

Cu mana pe inima, Mario, crezi ca multe femei ar fi indurat calvarul asta? Eu iti spun adevarul, dar cel mai tare ma doare ca nu recunosti, ca in douazeci si trei de ani de casatorie, si se implinesc curand, n-ai avut nici macar un cuvat de multumire, si mai erau si alti barbati, Mario, stii doar ca am avut de unde alege, si inca mai sunt, daca vrei sa stii, dupa ce m-am maritat mi s-au tot facut propuneri, daca ti-as povesti, ca asta-i poanta, dar cum eu sunt femeie care tine la casa ei, o femeie asa cum trebuie sa fie, poti sta linistit, asta-i ceea ce exploatati toti barbatii;

Acest „eu sunt femeie care tine la casa ei” e un fel de „acum ca m-am casatorit cu tine, doar nu pot sa te las asa pur si simplu; doar ce o sa se intample cu mine? cum o sa ma descurc singura?”. Mi se pare groaznic sa alegi sa-ti traiesti viata alaturi de cineva care nu te face sau inceteaza de a te mai face fericita doar pentru ca mori de frica in fata incertitudinii care te asteapta. In definitiv, nu e ca si cum nu ai mai fost niciodata pe cont propiu si nu stii cu ce se mananca.

Revenind din nou la carte, e pe alocuri si putin misogina. Desi, e vorba in intregime de un monolog unei femei, nu pot sa detasez ideiile ca apartinand scriitorului.

Unei fete cuminti ii este prea de-ajuns sa stie sa mearga, sa stie sa priveasca si sa stie sa surada, si lucrurie astea nu le invata nici de la cel mai bun profesor.

In contextul cartii, ideea e dezvoltata facandu-se referire cum unei femei educatia superioara si cititul nu-i folosesc la nimic, ea trebuiind sa stie doar lucrurile amintite mai sus. Ei bine, eu cu asta nu pot sa fiu de acord. Probabil tocmai aceasta mediocritate a impiedicat-o sa faca mai mult decat sa devina o frustata incurabila.

Cu acesta terminandu-se observatiile mele legate de cele 100 de pagini citite ale carti, pun punct acestui articol, dar nu si subiectului asupra caruia voi reveni odata ce termin cartea.

____________________________________________________________________________________________

Update : Am gasit aici la cateva ore dupa publicare articolui, imaginea asta care contine exact ceea ce am incercat eu sa spun mai sus, fara insa sa folosesc aceste cuvinte. Cred 100% in acest lucru.


Anunțuri

3 comments on “Cinci ore cu Mario (Miguel Delibes)

  1. […] nu e ca si cum nu ai mai fost niciodata pe cont propiu si nu stii cu ce se mananca.” Cititi aici tot […]

  2. buna, spune-mi te rog cum ai adaugat imaginea cartii pe care o citesti acum ? e o simpla fotografie introdusa intr-o casata text ? multumesc anticipat

    • in caz ca folosesti tot wordpress: panou control – aspect – widget-uri – tragi „Imagine” din „Widget-uri disponibile in „Bara laterala”, iar acolo introduci link-ul imaginii. :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: