Lasă un comentariu

Adevar si opinie: liceu

In momentul de fata sunt in clasa a 10-a la un liceu pe care eu l-as onora cu locul 5 in topul liceelor din judetul meu. As fi putut bineinteles sa intru in unul dintre cele doua unitati prestigioase care ocupa locurile 1 si 2 insa nu am vrut. Motivele au fost diverse si nu as putea sa le enumar in functie de importanta lor: la unul uniforma era obligatorie, meditatiile ar fi fost necesare caci desigur pretentiile sunt de doua ori mai mari decat se preda, sentimentul de inferioritate sa spunem daca nu prezent cel putin semi-prezent [asta datorita faptului ca toti elevii „marilor personalitati” ale orasului sunt introduse in aceste unitati, cu totii stim cum, iar aceasta siguranta le confera elevilor din aceasta categorie multe „drepturi” (si cu asta ma refer in primul rand la „dreptul” de a trece clasele no matter what) si „permisiuni” (de exemplu, permisiunea de a-si trata colegii dupa bunul plac)]. Pe de-o alta parte as fi putut avea parte (stiu ca se repeta) si de multe lucruri bune (gen activitati, experiente, burse) insa si acestea sunt pentru elevii care exceleaza intru-totul (lucru pe care eu insa nu pot sa-l fac deoarece refuz sa ma dedic 100% materiilor care nu-mi plac) si bineinteles categoriei de elevi de care am vorbit mai sus, cei capabili material (unde in cazul meu iar nu se pune problema).

Si astfel am ales acest liceu care vrea el sa se numeasca Colegiul Economic avand ca motive urmatoarele (din nou, nu in ordinea importantei lor). Si incep cu un lucru caruia nu i-am dat importanta la inceput decat pe parcurs, este asezat in centrul orasului, amanunt care de multe ori este extrem de util. Apoi este vorba de pasiunea mea pentru geografie care se transforma in turism, profil in cadrul acestui liceu, plus restul materiilor de specialitate care mi s-au parut mai interesante decat 4-5 ore de mate/info/chimie/bio/fizica (asta la real) iar la uman nu comentez, caci asta as fi ales in contrariu. Alt motiv a fost faptul ca liceul nu are gimnaziu deci nici o sansa de „discriminare” intre elevii „titulari” si cei veniti din alte parti. Nu sunt uniforme, iar un lucrul important pentru atmosfera din scoala, 70-80% dintre elevi suntem de aceeasi clasa sociala.

Iar acum ca a trecut un an, il incep pe al doilea treaba sta cam asa. Am intrat in cea mai buna clasa unde am cateva colege exact ca mine: desi capabile de licee mai bune, au ales ceva mai lejer, fapt care m-a lamurit ca alegerea mea nu a fost atat de nebuneasca. Primul an a trecut atat de repede incat nu mi-am dat seama de multe. Tot ce-mi ramasese in minte era ambiguu  si chiar asteptam anul acesta ca sa-mi dau seama cum e, daca sunt multumita si daca imi place. Desi scoala a inceput de doar doua saptamani, lucrurile s-au clarificat si pot sa spun acum cum e in Colegiul Economic si cum vad eu defapt aceasta institutie.

Precum restul natiunii si la noi cursurile incep la ora 8. In mod normal pana la aceasta ora intrarea se face pe o usa laterala iar apoi pe intrarea principala, si pe una si pe alta cu un tag. Personal, nu mi se pare prea util sau sa aiba vreun scop precis…probabil e un fel de trend (da nu stiu exact in ce parte a lumii). Apoi, profesorii vin la ore dupa cum au chef sau dupa posibilitati: unii la doar 5 minute dupa ce s-a sunat, altii chiar dupa jumatate de ora. Sa nu va spun de cei care nu vin deloc (lucru care se intampla des). Adevarul e ca pe noi elevii nu ne deranjeaza atat de mult, dar se intampla sa mergi la scoala si de la 8 la 11 sa faci doar ora de la 9 la 10. In astfel de cazuri e chiar enervant sa stai aiurea. Pun pariu ca de multe ori am putea fi anuntati cand intervine ceva si totusi nu suntem. Tot legat de ei, profesorii, trebuie sa spun ca sunt asa ca peste tot. Unii foarte naivi care nu sunt in stare sa controleze clasa, altii care nu sunt in stare sa termine o fraza coerenta, sau unii care nu-ti iau in considerare opiniile sau din contra le considera nesimtire. Dar sunt si preferatii mei, profesori care pe langa ca predau intr-un mod impecabil mai si deschid subiecte inteligente pe care le dezbat cu clasa. Sau cei care predau materii gen desen/muzica/sport care datorita faptului ca sunt materii de destindere isi permit sa fie mai friendly cu noi, elevii. Totusi, aceasta apropriere intre membrii celor doua „tabere” se mai poate face intr-un fel si anume prin participare la activitatii suplimentare: pregatiri pentru olimpiade sau implicarea in alt tip de activitati. De fapt prin astfel de metode mi-am cunoscut profesorii preferati din personalitate si experienta carora m-am inspirat. Acestia sunt cei care uita ca ei sunt profesorii iar tu elevul si te trateaza strict ca pe un egal, chiar ca pe un prieten. It’s a shame pentru cei care nu au ocazia sa traiasca aceasta experienta.

Si sa revin la alte adevaruri, trebuie sa spun ca desi profesorii sunt amenintati si noi amenintati si toata lumea este amenintata, se lasa/pleaca de la ore. Plecatul chiar daca se face pentru ca nu mai avem ore sau e chiul se intampla de cele mai multe ori cu dificultate (dar parca tot nu am ramas niciodata in scoala). Dificultatea consta in portarul/adimnistratorul/profesorul de la poarta, dar oricine ar fi cedeaza intr-un sfrasit iar daca nu, trebuie doar sa stii la cine sa apelezi si va oferii verde plecarii. Iar legat de lasat, desi ei ne spun ferm „nu va putem lasa sa plecati” daca ii prinzi intr-o zi fara nici un chef vei fi surpins de „da, sigur, plecati”. Si amuzant e cand ceri aceasta permisiune iar ei spun „dar eu nu stiu nimic” si se uita in toate directiile sa nu-i vada cineva. As minti sa spun ca nu imi convine acest lucru, insa asta imi arata inca o data in ce fel de tara traim si ce fel de oameni suntem, plus confirmarea zicale „regulie sunt facute pentru a fi incalcate„, sistem pe care se opereaza cam tot timpul si peste tot in aceasta tara.

Iar acum ca sa inchei, caci si asa m-am intins neasteptat de mult, am doua concluzii de tras.

1. Legat de mine si de faptul ca am ales un liceu mai lejer contrar capacitatiilor mele: well, daca vreau pot si aici sa invat sa excelez prin olimpiade. Probabil ca invat cu 30-40% mai putin decat cei din prestigioasele licee dar am medii mai mari (lucru care o sa conteze), plus mai mult timp liber pe care pot sa-l folosesc conform nevoilor si preferintelor mele.

2. Desi se vrea ajungerea la un nivel cat mai inalt de invatamant (ma refer la ceea ce tine de conducerea scolii si nu de guvern) nu se ajunge niciunde. Orele se tin cum se tin, notele se iau cum se iau si tot asa. Sunt foarte putine lucruri care sa-ti faca placere sau sa te intereseze cu adevarat cand mergi la scoala. E totul cam asa…sa fie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: